O societate vigilentă este puternică. O societate psihotică este vulnerabilă. Occidentul, de trei decenii, alunecă lent și sigur din zona vigilenței în zona psihozelor colective.
În aplauzele și încurajările inamicilor noștri. Da, e același occident care a învins nazismul, același occident care a învins comunismul și tocmai de aceea eu cred că occidentul are încă, dar nu pentru mult timp, resursele pentru a învinge psihozele care l-au cuprins. Fiind parte din acel occident învingător, și noi trebuie să fim parte a celor care arată calea. Alternativa nu e să ne aruncăm în brațele vreunui guru cu zorzoane neaoș sau în brațele vreunui criminal străin care pare „puternic”. Nu e.
Inamicii noștri? State autoritare cu strategii hibride minuțios gândite și bine finanțate exploatează perfect punctul nostru slab: democrațiile nu au mecanisme de protecție împotriva propriilor excese culturale. Iată câteva dintre ele:
Vigilența ecologică s-a transformat în psihoză înverzitoare
Da, e obligatoriu să protejăm natura. Dar ceea ce trebuia să fie un proiect ingineresc a devenit un delir performativ: în loc să studieze ingineria pentru a inova, tineretul nostru aruncă supă pe tablouri și se lipește de autostrăzi. Psihoză în loc de vigilență. Activism infantil în loc de inginerie serioasă.
Vigilența minoritară s-a transformat în psihoze identitare
Da, e obligatoriu ca fiecare să se simtă liber, ca nimeni să nu fie persecutat pentru că aparține unui anumit grup, dar în loc de vigilență minoritară ajungem în psihoze identitare. Tot felul de ciudați inventează tot felul de „identități” care mai de care mai bolnăvicioase, la care aderă tineri în lipsă de repere. Astfel, în loc de o societate relaxată, în care să nu ne uităm strâmb unii la alții pentru că suntem diferiți, ajungem la o societate tribalizată – că asta e de fapt diagnosticul când spunem „fiecare cu bula lui”- în care ne izolăm unii de alții prin ziduri mentale tot mai înalte și mai groase. Să vorbim despre ceea ce ne unește, să respectăm ce ne diferențiază și să ne trăim diferențele relaxați, în cercul nostru apropiat, fără să facem din diferențele noastre motive de tensiune societală, fără să cultivăm neurastenii colective! Inducerea tot mai frecventă a tensiunilor între bărbați și femei-cu justificarea legitimă a necesității ameliorării condiției femeii- e încă un simptom. Da, fii (și simte-te!) liber să trăiești ceea ce simți, dar ceea ce simți tu nu este opozabil societății. Simte-te fluture dacă așa vrei, dar fii conștient că asta nu obligă societatea să-ți aducă un litru de nectar zilnic și nici să interzică plasele de prins fluturi.
Excesele noastre: universități care recunosc public că evită termeni științifici pentru a „nu ofensa”, zeci de „identități” inventate pe criterii complet subiective, ideea că „ce simt eu este obligatoriu pentru societate”. Vom ajunge ca polarizarea identitară să fie cel mai puternic predictor al instabilității sociale, mai mult chiar decât nivelul economic. Cred că inamicii noștri se gratulează când văd cum tribalizarea online produce camere de rezonanță care cresc radicalizarea emoțională, când văd că societatea ajunge să fie o colecție de triburi isterice care nu-și mai vorbesc! Da, fii liber să trăiești cum simți. Dar fii conștient că ceea ce simți nu poate deveni lege pentru ceilalți.
Vigilența culturală s-a transformat în psihoză anticreștină
Da, e important ca biserica să se ocupe de spirit, iar statul de lucrurile lumești. Asta se întâmplă numai acolo unde creștinismul este matricea civilizației: în occident! Articolul 2 al Tratatului UE vorbește explicit despre rădăcinile iudeo-creștine ale Europei.
Și totuși, mulți în Occident practică o autoflagelare absurdă: reduc creștinismul doar la erorile sale istorice, ignoră faptul că doar civilizația creștină a reușit separarea reală între stat și biserică, relativizează identitatea culturală europeană exact în momentul în care alte religii, mult mai puțin compatibile cu valorile moderne, se extind demografic și, extrem de virulent, politic. La noi acasă! În spațiul lăsat liber de cultura creștină de care ne îndepărtăm, se fofilează insidios alte religii care propagă comportamente pe care noi le-am eradicat de secole, condiția femeii fiind unul dintre ele.
Vigilența socială s-a transformat în psihoză antimuncă
Da, e esențial să nu petrecem obligați 12 ore pe zi la muncă și să fim protejați de exploatatori fără scrupule. Dar asta nu trebuie să ne facă leneși în permanentă căutare a divertismentului și echivalarea muncii salariate cu robia. Începe să fie o certitudine că millennials și Gen Z părăsesc piața muncii într-un ritm record. Aversiunea față de muncă în favoarea „căutării de sine” se vede cu ochiul liber. Lenea devine justificată moral. În loc să ne educăm să ne placă ceea ce oricum suntem obligați să facem, ajungem să nu facem nimic pentru că nu putem face ceea ce „ne place”.
Vigilența medicală s-a transformat în psihoză anti-vaccinistă
Da, să fim atenți cu ce medicamente şi vaccinuri aprobăm, dar psihoza antivaccinistă – și în general, antimedicală – omoară oameni. Mai ales copii. Tot mai mulți copii.
Concluzie:
Toate aceste psihoze sunt susținute de inamicii noștri – imperii frustrate istoric – care au înțeles că libertatea și democrația nu au legi împotriva prostiei și că ele nu te protejează de tine însuți. Căzând pradă acestor psihoze nu ne mai rămâne energie pentru ceea ce ne-a făcut puternici și liberi: căutarea producerii de bogății spirituale și materiale. Și uităm să fim vigilenți în fața celor patru pericole mortale la adresa civilizației noastre : amenințarea militară, pe moment doar a Rusiei, amenințarea demografică din sud, amenințarea culturală din interior și amenințarea economică și tehnologică din China.
Fiți vigilenți, nu psihotici!
Vigilența creează civilizație.
Psihoza o distruge din interior, fără să fie nevoie de vreun război.